Argument

                  În zilele noastre a apărut un concept care va revoluţiona progresul omenirii, având din punct de vedere istoric însemnătatea pe care a avut-o revoluţia industrială. Societatea informaţională poate fi găsită la intersecţia dintre ramurile ,altă dată distincte, ale telecomunicaţiilor si calculatoarelor, grupate in jurul informaţiei digitale. Privită separat, fiecare dintre aceste ramuri a contribuit în timpul ultimului secol la o creştere a standardului nostru de viată, lăsând în urmă schimbări sociale pe scară largă.Se spune că un calculator este construit dintr-un ansamblu de două comp­onente: resurse fizice (hardware) şi de programe (software), care asigură prelucrarea automată a datelor. Cu alte cuvinte este o maşină care uşurează activitatea umană. Aici intervine factorul uman, omul fiind de fapt o a treia componentă. Cele trei aspecte, uman, software şi hardware nu sunt independente. Perfecţionarea unuia dintre aspecte determină şi progresul celorlalte două, chiar dacă nu în acelaşi ritm. De perfecţionarea componentelor hardware si software se ocupă mulţi oameni cu experienţă, însă de progresul factorului uman trebuie sa ne ocupăm noi înşine.Calculatorul ne ajută să dăm viaţă ideilor – captează cuvinte, redă imagini, controlează alte maşini. El este o extensie a posibilităţilor umane, care ne permite să ne depăşim limitele.Acest proiect vine în întâmpinarea acestei idei, oferind o posibilitate de a învăţa şi aprofunda cunoştinţele necesare oricărui tânăr din ziua de azi.« Modul cum culegi, administrezi şi foloseşti informaţia fac din tine un câştigător sau un înfrânt în viaţă », aşa subliniază Bill Gates rolul actual al sistemelor de calcul în viaţa noastră, a tuturor.
            Calculatorul este un aparat a cărui utilitate nu mai poate fi pusă la îndoială şi a cărui prezenţă în casele oamenilor tinde să devină la fel de comună ca prezenţa unui televizor sau a unui frigider. Deşi preţul său a scăzut destul de mult în ultimii ani, pentru mulţi romîni cumpărarea unui calculator este o investiţie pe termen lung, durata de de exploatare a unui calculator nou fiind estimată la 5 ani sau mai mult pentru ca investiţia să devină profitabilă. În aceste condiţii devine esenţială păstrarea în stare bună de funcţionare a calculatorului pe toată această durată de timp, pentru a nu mai fi nevoie să se mai facă investiţii suplimentare legate de reparaţii. Procedura de demontare a unui calculator este un pic mai dificilă doar atunci cînd o executăm prima dată şi în plus nu este necesară decît la intervale mari de timp, de exemplu o dată la 6 luni. Decizia de a demonta şi apoi de a reasambla singuri un calculator trebuie luată numai dacă sîntem siguri că vom duce lucrul la bun sfîrşitCel mai important lucru (după cunoştinţele de bază despre componentele unui calculator şi funcţionarea acestuia) care ne poate garanta succesul într-o astfel de iniţiativă este încrederea în forţele proprii. Familiarizarea cu procedeele de demontare şi remontare a unui calculator ne va permite ulterior să ne asamblăm singuri un calculator nou compus din piese alese în aşa fel încît să aibă cel mai bun raport preţ-performanţă. Tehnica de asamblare a unui calculator este descrisă în Manualul de Asamblare a unui PC. Metodele de întreţinere a unui calculator se împart în două categorii mari : metode de întreţinere a componentelor hardware (procesor, placă video, monitor, etc.) şi metode de întreţinere a componentelor software (sistemul de operare şi softurile instalate, protecţia anti-virus, etc. Calculatorul este un aparat a cărui utilitate nu mai poate fi pusă la îndoială şi a cărui prezenţă în casele oamenilor tinde să devină la fel de comună ca prezenţa unui televizor sau a unui frigider. Deşi preţul a scăzut destul de mult în ultimii ani,pentru mulţi români cumpărarea unui calculator este o investiţie pe termen lung,durata de exploatare a unui calculator nou fiind estimată la 5 ani sau mai mult pentru ca investiţia să devină profitabilă.În aceste condiţii devine esenţială păstrarea în stare bună de funcţionare a calculatorului pe toată această durată de timp,pentru a nu mai fi nevoie să se mai facă investiţii suplimentare legate de reparaţii. La fel ca şi în cazul oricărui aparat electric (de exemplu:frigider) sau a oricărei maşini (de exemplu:maşina de spălat) perioada de funcţionare optimă este crescută în cazul folosirii unor măsuri de întreţinere aplicate la intervale periodice de timp. Din această cauză proprietarul unui calculator trebuie să fie conştient că un calculator bine întreţinut este un calculator care va funcţiona optim fără a necesita reparaţii şi care va putea fi folosit intensiv fără teamă că s-ar putea defecta. Cele mai multe aparate electro-casnice au nevoie de nişte proceduri simple de întreţinere care se rezumă la curăţarea lor la exterior şi la unele procedee de întreţinere uşor de realizat (dezgheţarea congelatorului unui frigider,curăţarea filtrului unei maşini de spălat ) care nu necesită demontarea aparatelor respective. Întreţinerea corectă a unui calculator este un pic mai complicată pentru că necesită demontarea lui în scopul curăţarii adecvate a pieselor componente. Procedura de demontare a unui calculator este un pic mai dificilă doar atunci când o executăm prima dată şi în plus nu este necesară decât la intervale mari de timp,de exemplu o dată la 6 luni. Decizia de a demonta şi apoi de a reasambla singuri un calculator trebuie luată numai dacă suntem siguri că vom duce lucrul la bun sfârşit. Responsabilitatea pentru operaţiile de demontare şi reasamblare cu succes a unui calculator îi revine în întregime aceluia (sau aceleia) care îşi asumă un astfel de proiect. Cel mai important lucru (după cunoştinţele de bază despre componentele unui calculator şi funcţionarea acestuia) care ne poate garanta succesul intr-o astfel de iniţiativă este încrederea în forţele proprii. Familiarizarea cu procedeele de demontare şi remontare a unui calculator ne va permite ulterior să ne asamblăm singuri un calculator nou compus din piese alese în aşa fel încat să aibă cel mai bun raport preţ-performanţa. Tehnica de asamblare a unui calculator este descrisă în Manualul de Asamblare a unui calculator. Metodele de întreţinere a unui calculator se împart în două categorii mari: metode de întreţinere a componentelor hardware (procesor,placa video,monitor,etc.) şi metode de întreţinere a componentelor software (sistemul de operare şi softurile instalate ,protecţia antivirus,etc.). În momentul în care ne-am hotărât să demontăm calculatorul trebuie să fim siguri că avem la dispoziţie câteva ore fără a fi deranjaţi,în aşa fel încât să nu lăsăm lucrurile pe jumătate terminate. Calculatorul şi monitorul trebuie să fie reci, adică să nu se fi aflat în funcţiune în ziua respectivă sau eventual să fi fost închise de cel puţin o oră. În cazul monitorului acesta trebuie închis complet,nu să fie lăsat în stand-by. Operaţiunea de demontare se realizează cel mai bine pe o masă şi nu pe jos pentru că în acest fel ne asigurăm că nu vom călca pe componente. Singurul instrument de care avem nevoie este o şurubelniţă obişnuită în cruce.Este foarte important ca în cursul operaţiei de demontare să fim foarte ordonaţi ,adică să punem bine toate componentele dezasamblate. În plus este indicat să avem grijă să nu pierdem şuruburile şi să le punem lângă piesa pe care am fixat-o,lucru care ne va scuti de timpul pierdut cu căutarea acestora. De asemenea este bine să grupăm piesele demontate pe categorii: unităţi de stocare(hardisk, CD-ROM) ,plăci de extensie (placa video,modem,etc.),cabluri (cablu de alimentare,cabluri IDE,etc.), periferice (mouse,tastatură,etc.) pentru a le avea la îndemână mai uşor.

Tipuri de Mentenanță

Întreținerea preventivă

- este cheia obţinerii unei funcţionari corecte, de durată a calculatorului; un program de întreţinere preventivă administrat corect reduce problemele, pierderile de date, defectările componentelor şi asigură sistemului o perioadă lungă de viaţă.
Există două tipuri de proceduri de întreţinere preventivă: activă şi pasivă.
Întreţinerea activă implica în special curăţarea periodică a sistemului şi a componentelor sale, ungerea componentelor principale, reaşezarea cipurilor şi a conectorilor în socluri, reformatarea hard-discului şi efectuarea regulată a copiilor de siguranţă.
Întreţinerea pasivă implică protejarea sistemului faţă de mediu (de exemplu prin folosirea dispozitivelor de alimentare cu protecţie), asigurarea unui mediu curat, cu temperaturi controlate şi evitarea vibraţiilor excesive.

 Proceduri de întreţinere preventivă activă

Intervalul la care se efectuează procedurile de întreţinere preventivă activă depinde de mediul în care este amplasat sistemul şi de calitatea componentelor lui. Pentru un sistem aflat într-un mediu impur, curăţarea se recomandă o dată la 3 luni sau mai des iar pentru birouri obişnuite la 1 - 2 ani. Dacă la deschiderea sistemului - conform calendarului de stabilit pentru curăţare - se găsesc în interior grămezi de praf, atunci este necesară scurtarea intervalului.
· căutaţi şi instalaţi versiuni actualizate ale software-ului antivirus;
· curăţaţi sistemul, incluzând ecranul monitorului, tastatura, unităţile CD/DVD, unităţile de disc
flexibil, mouse-ul s.a.;
· verificaţi dacă toate ventilatoarele din sistem lucrează corect, incluzând ventilatoarele de pe
radiatorul procesorului, de pe sursa de alimentare şi oricare ventilator de pe saşiu.

1.Curăţarea sistemului

Praful adunat pe componentele interne acţionează ca un izolator termic, împiedicând răcirea corectă a sistemului. Încălzirea excesivă scurtează viaţa componentelor sistemului şi se adaugă stresului termic cauzat de diferenţa mare de temperatură dintre stările pornit şi oprit ale sistemului. Praful poate conţine elemente conductive care pot cauza scurtcircuite parţiale într-un sistem. Alte elemente conţinute în praf şi murdărie pot accelera corodarea contactelor electrice conducând la conexiuni imperfecte.
Fumul de ţigară conţine substanţe chimice care conduc curentul electric şi cauzează corodarea şi contaminarea contactelor şi a componentelor sensibile, precum capetele de citire/scriere ale unităţilor de dischetă şi lentilele unităţii.

Unelte şi materiale pentru curăţare:
- unelte pentru dezasamblare, soluţie de lipit la temperatura camerei, aspirator pentru calculator, braţară antistatică de împământare, soluţie de curăţarea contactelor, aer comprimat, pensule mici, beţişoare de curăţare cu spumă, lubrifiant siliconic, etc.
Substanţe chimice (se pot folosi la curăţarea şi repararea sistemului):
a) Substanţe de curăţare standard- tricloretanul pentru curăţarea componentelor, conectoarelor şi contactelor electrice, a petelor de pe carcase şi de pe tastatură; nu deteriorează materialele plastice şi plăcile. A fost însa încadrat în clasa solvenţilor cloruraţi, împreuna cu fluorurile de carbon (cum ar fi freonul), substanţe care afectează mediul. Se recomanda utilizarea înlocuitorilor lui din gama substanţelor biodegradabile.
b) Substanţele biodegradabile se utilizează pentru curăţarea contactelor şi a plăcilor. Cele mai cunoscute sunt: d-limoninele (cu extras din coajă de portocală) şi a-pinenele (cu extras din muguri de brad). Sunt economice şi eficiente dar afectează unele materiale plastice, mai ales cauciucul siliconic şi PVC-ul, prin bombare.

Recomandări:
- substanţă chimică utilizată trebuie să fie pură;
- nu folosiţi alcool sanitar la curăţarea părţilor electronice sau a contactelor, deoarece poate să conţină apă şi substanţe pentru odorizare;
- soluţiile să fie sub formă lichidă, nu spray (spray-ul nu este economic pentru că nu se poate pulveriza soluţia direct pe componentă;
Proceduri de dezasamblare şi de curăţare
- pentru a curăţa corect sistemul, trebuie să dezasamblaţi, cel puţin parţial. Îndepărtarea plăcii de bază are ca rezultat cel mai bun acces la alte zone ale sistemului dar, în scopul de a economisi timp, se poate dezasambla sistemul numai până la nivelul la care placa de bază este complet vizibilă. Pentru acest lucru, se înlătură toate plăcile adaptoare şi unităţile de disc din sistem.
Capetele unităţii de dischetă se pot curăţa cu ajutorul unei dischete de curăţare, fără a se desface carcasa sistemului. Pentru a curata şi lubrifia mecanismul de deschidere, plăcile şi conectoarele este necesară scoaterea unităţii.
În continuare, se efectuează aceleaşi operaţii cu unităţile de hard disc. Pentru a face acest lucru, trebuie demontat hard discul din sistem. Mai întâi însa, ca o măsură de precauţie, se face o copie de siguranţă.

Proceduri de întreţinere preventivă pasivă

1. Examinarea mediului de funcţionare
Calculatorul trebuie amplasat într-un loc ferit de acţiunea factorilor de poluare cum ar fi fumul.Calculatorul nu ar trebui să fie expus la radiaţiile solare directe sau la variaţiile de temperatură, de aceea se va evita aşezarea lui în faţa unei ferestre. Temperatura ambiantă ar trebui să fie cât mai constantă. Energia ar trebui furnizată prin intermediul prizelor de perete cu împământare şi ar trebui să fie stabilă, fără zgomot electric şi interferenţe.
Sistemul trebuie ţinut departe de emiţătoarele radio sau de alte surse de radio frecvenţă.

2. Încălzirea şi răcirea

Variaţiile de temperatură ambiantă pot conduce la probleme grave în funcţionarea unui sistem de calcul, datorită dilatării şi contractării termice. De exemplu, ar putea să apară o alunecare excesivă a circuitelor din socluri. Dacă apar variaţii extreme într-o perioadă scurtă de timp, traseele de pe plăcile cu circuit imprimat se pot întrerupe, conexiunile realizate prin lipituri se pot desface, iar contactele din sistem pot suferi un proces accentuat de corodare. Componente precum cipurile pot fi şi ele deteriorate, cauzând alte probleme.
Variaţiile de temperatură pot genera dezastre şi în ceea ce priveşte hard discurile. Scrierea pe un disc la diferite temperaturi ambiante poate face ca, pe unele unităţi, datele să fie scrise în alte poziţii relativ la centrele pistelor. Ulterior, acest lucru conduce la probleme de citire şi de scriere.
Pentru a vă asigura că sistemul funcţionează la o temperatură ambiantă corectă, mai întâi va trebui să aflaţi care este gama lui de temperaturi de funcţionare. Majoritatea producătorilor furnizează date despre temperatură corectă de funcţionare pentru sistemele lor. Pot fi disponibile doua specificaţii de temperatură, una care indică temperaturile permise în timpul funcţionării şi o alta care indică temperaturile permise când sistemul nu funcţionează. De exemplu, firma IBM indică următoarele game de temperaturi ca fiind acceptabile pentru majoritatea sistemelor:
-sistem în funcţiune:15-30°C
-sistem nepornit:10 - 45 °C

Pentru siguranţa discului şi a datelor pe care le conţine, trebuie evitate schimbările rapide de temperatură ambiantă. Dacă au loc schimbări rapide de temperatură - de exemplu, iarna, când o unitate nou achiziţionată este livrată la beneficiar - se lasă unitatea să ajungă la temperatura camerei înainte de a o porni. În situaţii extreme, pe platanele din interiorul ansamblului capetelor de disc ale unităţii de hard disc poate lua naştere condensul, care este dezastruos pentru unitate, dacă se pune în funcţiune înainte de a se evapora condensul. Cei mai mulţi producători de unităţi specifică un tabel de intervale de timp cu rol de ghidare în aducerea unei unităţi la temperatura camerei, înainte de a o pune în funcţiune. De obicei, trebuie să aşteptaţi mai multe ore până la o zi înainte ca o unitate care tocmai a fost livrată sau care a fost stocată într-un mediu rece să fie gata de funcţionare. Unitatea trebuie lăsată în ambalajul ei până când se aclimatizează. Scoaterea unităţii dintr-un ambalaj foarte rece va mări riscul formării condensului pe măsură ce unitatea se încălzeşte.

Mentenanța Unității Centrale

Întreţinerea unui calculator (portabil sau desktop) însemnă în primul rând evitarea şocurilor mecanice. În acest scop se poate folosi o geantă de transport atunci când luăm calculatorul portabil în diverse călătorii.În cazul calculatoarelor desktop se recomandă transportarea lor în cutia furnizată la cumpărare. Se recomandă să nu se folosească calculatorul portabil în timpul deplasării pe teren accidentat.Este indicat ca în cazul unei astfel de deplasări calculatorul portabil să fie închis, sau setat pe un mod de aşteptare. Nu obturaţi locaşurile de aerisire, când lucraţi. Încercaţi să aşezaţi laptopul pe o suprafaţă plană, pentru o mai bună aerisire.

Se recomandă să nu transportaţi sau să ridicaţi calculatorul portabil ţinându-l doar de ecran. Nu folosiţi laptopul în condiţii vitrege. După transport, când există diferenţe de temperatură aşteptaţi câteva minute până la punerea în funcţiune.
Pentru a nu pierde date în timp ce lucraţi la un calculator portabil nu utilizaţi, respectiv nu activaţi dispozitive ce pot întrerupe funcţionarea sistemului. Salvaţi datele în mod suplimentar pe un CD sau DVD sau alt dispozitiv de stocare. Pentru protecţia datelor, în timp ce navigaţi pe internet sau folosiţi dispozitive externe folosiţi o soluţie de securitate (o suită de programe ce cuprinde antivirus, antispyware, firewall, etc.) pentru verificarea integrităţii acestora.
O atenţie deosebită trebuie acordată ecranului. În acest sens reglaţi luminozitatea pentru a avea cea mai bună vizibilitate. La birou, în cazul calculatorului portabil, dacă situaţia vă permite, folosiţi un monitor extern. Dacă nu folosiţi un monitor extern programaţi pauzele pentru oprirea monitorului la nivelul cel mai scurt convenabil. Citiţi cu atenţie manualul de utilizare al calculatorului portabil referitor la folosirea modului de economisire a energiei şi a setărilor referitoare la ecran.
Curăţarea carcasei calculatorului portabil se face cu ajutorul unei cârpe moi, înmuiată în apă curată sau soluţie de apă şi detergent slab. Nu folosiţi cârpa prea umedă, pentru a nu pătrunde apă în carcasa aparatului. Dacă nu dispuneţi de cârpe sau nu ştiţi dacă detergentul este slab, se pot folosi şerveţele speciale şi soluţie. Nu se recomandă folosirea soluţiilor abrazive, acestea ar putea distruge ecranul. Soluţiile nu se aplică direct pe ecran. Acestea se aplică pe cârpă sau şerveţel şi apoi se şterge ecranul.

Pentru a proteja calculatorul, instalaţi sau folosiţi o sursă de protecţie, dacă nu o aveţi deja instalată. Verificaţi la sursa de curent neîntreruptibil (UPS) dacă are baterii adecvate. Dacă timpul de menţinere fără curent a scăzut considerabil înlocuiţi bateria sau bateriile. Menţineţi locul în care este aşezat UPS curat. Verificaţi cablurile conectate la UPS pentru a evita problemele de conectivitate.

Operațiuni de curățare

Procesorul este un circuit integrat care include un număr foarte mare de elemente de circuit electronic clasic - tranzistori. El lucrează în strânsă colaborare cu placa de bază, pe care este montat într-un soclu (sau slot). În funcţie de tipul soclului (sau slotului), o placă de bază poate suporta numai anumite tipuri de procesoare.

                      a)                                                                           b)

Figura 5.1.1 Procesoare

Dacă până acum o caracteristică foarte importantă era frecvenţa, acum patru caracteristici sunt deopotrivă de importante: numărul de nuclee, frecvenţa acestora, frecvenţa magistralei sistemului (FSB) şi cantitatea de memorie cache.

                                         a)                                                              b)

                                        Figura 5.1.2 Folosirea brăţării antistatice la o curăţare 

                                                                          periodică

  

                                                           a)                                                                                 b)

                                              Figura 5.1.3 Soclu procesor cu impurităţi

Placa de bază

Când curăţaţi placa de bază, aveţi grijă după ce aţi înlăturat procesorul din soclu, din pensulă pot să cadă peri (figura 5.1.3 b) sau din greşeală puteţi scăpa o scamă (figura 5.1.3 a) După cum observaţi sunt destul de greu vizibile astfel de impurităţi şi pot împiedica contactul între procesor şi soclu.
Se recomandă înlocuirea bateriei de BIOS dacă după o perioadă îndelungată de utilizare a calculatorului nu mai rămân setările salvate în BIOS. Scoaterea bateriei de pe placa de bază se face uşor cu ajutorul unei şurubelniţe,se apasă pe clema de fixare (figura 5.1.4).

Figura 5.1.4 Scoaterea bateriei

În caz de uitare a parolei de BIOS acesta se poate reseta. Pentru a vedea cum consultaţi manualul plăcii de bază. De multe ori acest lucru este indicat pe placa de bază (figura 5.1.5)

              a) cu dipswitch                                                         b) cu jumper

Figura 5.1.5 Resetare BIOS

Memoria RAM

Se curăţă de praf cu ajutorul unei pensule sau cu un tampon înmuiat în alcool izopropilic. Se verifică dacă acestea sunt aşezate corect în soclurile lor.Unităţi interne: harddisk-ul.

                                             Figura 5.2.1 Harddisk

La fel ca pe ventilatoare, pe unităţile de tip harddisck se poate acumula, în timp, praf (figura 5.2.1). Acesta dăunează unităţii pentru că determină încălzirea acesteia. Pentru curăţare se decuplează cupla de alimentare, cupla de date, se deşurubează şuruburile de fixare, se scoate din locaşul intern şi se curăţa extern cu o pensulă.Dacă unitatea de harddisk trebuie transportată, atunci aceasta se face în cutii sau pungi speciale. Plăci adaptoare: video, sunet, reţea, etc.
Se curăţă de praf cu ajutorul unei pensule. Se verifică dacă acestea sunt bine prinse în carcasă, respectiv cuplate cu soclul din placa de bază. Plăcile adaptoare, memoria, placa de bază pot fi transportate în pungi antistatice . La mânuirea lor folosiţi brăţara antistatică .

Radiatoare

Curăţarea radiatoarelor se face cu aer comprimat sau prin spălare şi uscare. Suprafaţa care va prelua căldura de la procesor se va şterge ulterior cu şerveţel înmuiat în alcool izopropilic. Această parte nu se va mai atinge cu mâna pentru a nu lăsa urme de grăsime (figura 5.2.2 c).

Figura 5.2.2 Curăţarea ansamblului ventilator – radiator

Ventilatoare

Pentru curăţarea lor este bine ca acestea să se desfacă din sursa de alimentare, carcasă procesor sau procesor video. De regulă sunt asigurate în 4 şuruburi. Atenţie la desfacere s-ar putea să găsiţi şi sisteme antivibraţie (şuruburi speciale sau coliere din cauciuc sau plastic). Curăţaţi de praf paletele ventilatoarelor, pentru că acesta îl vor face să funcţioneze din ce în ce mai greu. Pentru această operaţie puteţi folosi o pensulă . Dacă ventilatorul este înţepenit sau se mişcă greu sau are joc radial se recomandă înlocuirea lui cu unul nou.

Sursa de alimentare

Observaţi ventilatorul sursei, dacă este încărcat de praf, curăţaţi-l (vezi figura 5.2.3).

             Figura 5.2.3 Ventilator al sursei      Figura 5.2.4 Ventilator de carcasă  

îmbibat de praf                                       

Carcasa
Poate prezenta ventilatoare în spate pentru o mai bună aerisire, respectiv un filtru pentru ventilatorul procesorului. Nu lăsaţi ca filtru să se îmbâcsească precum cel din figura 5.2.4.

Figura 5.2.5 Filtru ventilator procesor îmbâcsit   Figura 5.2.6 Praf în interiorul carcasei

Este importantă şi curăţarea carcasei pentru că se strânge praf şi în interiorul acesteia.De regulă carcasa, în timpul transportului, poate fi asigurată într-o cutie de carton pe care puteţi să o deschideţi uşor cu o foarfecă , un cuter, dacă a fost în prealabil sigilată sau calculatorul este nou.

Cabluri de interconectare
Sursa de alimentare este cuplata la reţeaua electrică prin intermediul cablului de alimentare. Când cuplaţi sau decuplaţi cablu de alimentare cu o mână prindeţi de conector şi cu alta va sprijiniţi pe carcasă/priză.Decuplaţi ştecherul de alimentare de la priza de alimentare ţinând cu o mână de ştecher şi cu cealaltă de priză şi apoi ştecherul de alimentare din sursa în mod similar.


Proceduri de curăţare desktop

Întreţinere hardware:Asiguraţi-vă că partea hardware operează corespunzător:

§ Verificaţi starea componentelor (stare condensatori – să nu fie umflaţi, crăpaţi sau lipicioşi,aspect de ruginit, conectori – bine cuplaţi, funcţionarea ventilatoarelor de răcire: din sursa de alimentare, al procesorului, de pe placa video, de pe carcasa dacă e cazul).
§ Reparaţi sau înlocuiţi componentele uzate (ventilatoare zgomotoase).
§ Păstraţi componentele curate (îndepărtaţi praful de pe ventilatoare, din sursa de alimentare, de pe componentele din interiorul calculatorului; curăţaţi mouse-ul şi tastatura). La curăţarea prafului (o dată pe an după caz) se recomandă îndepărtarea plăcii de bază. Aceasta poate fi asigurată în carcasă prin două sau mai multe şuruburi. La diverse modele pe lângă şuruburi (cu sau fără distanţiere metalice) se folosesc distanţiere din plastic. Cablurile nefolosite pot fi asigurate cu ajutorul bridelor de plastic.


Unitatea optică

Dacă unitatea optică nu este folosită un timp se poate recurge la un disc de curăţare .Verificaţi manualul tehnic al unităţii de scriere dacă nu interzice folosirea acestor tipuri de disk-uri.

Unitatea floppy

Unitatea floppy se poate controla periodic dacă nu are cumva blocată în interior o dischetă, dacă permite introducerea unei dischete, dacă nu are tăbliţa protectoare a dischetei blocată în interior, dacă nu are alte corpuri străine. Verificarea se face prin demontarea unităţii şi a capacului protector.          

Figura 5.2.7 Unitate de dischetă la care a fost desfăcut capacul protector

Întreținere dispozitive periferice

Monitorul se curăţă cu o cârpă umezită în soluţie de apă şi detergent. Dacă soluţia nu este la îndemână se pot folosi şerveţele speciale ce au fost în prealabil stropite cu soluţie specială.
Dacă nu este folosit o perioadă îndelungată de timp se poate folosi o husă antistatică.La modelele LCD cablu de alimentare poate să cadă dacă nu este bine fixat. La modele CRT pot fi frecvente cazurile de contact imperfect similare , atunci când utilizatorul schimbă poziţia monitorului pe masa de lucru iar cablul nu este bine fixat. Tastatura şi mouse-ul trebuie curăţate periodic pentru că se adună foarte uşor praf.
Mouse-ul se poate curăţa cu o cârpă umezită în soluţie de curăţat şi apoi ştergeţi zona murdară. Dacă vă tremură cursorul pe ecran înseamnă că a cumulat scamă în zona senzorului optic. Îndepărtaţi această scamă cu un beţişor de urechi.

Mouse optic – locurile unde se acumulează mizeria

Tastatura se poate murdări în multe feluri (mâncăm deasupra ei, o folosim cu mâinile murdare, etc.) Dacă ajunge mizerie sub taste se recomandă scuturarea tastaturii. Dacă se murdăresc butoanele acestea se pot curăţa cu ajutorul unei cârpe înmuiată în soluţie slabă (apă cu detergent) sau cu soluţii. Dacă marginile tastelor sunt murdare atunci acestea se pot curăţa cu ajutorul unui beţişor special ( figura 6.1.2.). Scoaterea tastelor poate duce la distrugerea clemelor de fixare.

Dacă scăpaţi tastatura cu fir de pe birou este posibil ca firul acesteia să se smulgă din conexiunea lui – tastatura ar deveni inutilizabilă. Desfaceţi cu grijă tastatura şi reconectaţi cablul (figura 6.1.3).

Figura 6.1.2 Curăţarea tastaturii cu un beţigaş special

 Figura 6.1.3 Recuperarea tastaturii defecte

Dacă tastatura nu este folosită o perioadă îndelungată de timp se poate folosi o husă antistatică pentru protecţia la praf.La dispozitivele fără fir de tip tastatura/mouse verificaţi bateriile. Aceste se pot descărca şi pot duce la nefuncţionarea tastaturii sau mouseului.

Protejarea la supratensiuni

Sursa de alimentare este o componentă de bază a sistemului de calcul, dar şi cea mai predispusă la defectare. Funcţia de alimentare este deosebit de importantă pentru că asigură energia electrică necesară tuturor componentelor din sistem. Sistemele de protecţie din interiorul sursei de alimentare precum şi toate elementele de protecţie la alimentare recomandă utilizarea unei prize cu împământare .Cea mai simplă formă de protecţie atunci când este iminentă o furtună cu descărcări electrice, este oprirea şi scoaterea din priză a calculatorului.
Sursele de alimentare de clasă superioară, sunt proiectate pentru a oferi protecţie faţă de tensiuni şi curenţi mai mari decât cei normali şi să asigure o anumită filtrare faţă de zgomotul din reţea. Mulţi producători de calculatoare care folosesc surse de alimentare de înaltă calitate, afirmă că sistemele lor nu necesită dispozitive externe de protecţie împotriva supratensiunilor, pentru că astfel de surse au încorporate funcţia de oprire automată a calculatorului în timpul perturbaţiilor reţelei electrice iar unele surse de alimentare au chiar o funcţie de repornire automată (care intră în acţiune după 3-6 secunde de la revenirea tensiunii normale).
Protejarea echipamentului împotriva defectelor supratensiunilor şi căderilor de tensiune se face cu ajutorul sistemelor de protecţie la alimentare.Supratensiunile şi vârfurile de tensiune pot deteriora echipamentul de calcul, iar o cădere de tensiune poate avea ca urmare pierderea unor date.

În prezent se folosesc următoarele tipuri de dispozitive de protecţie a alimentării:

1. dispozitive de protecţie la supratensiune
2. dispozitive de protecţie la supratensiuni pe liniile telefonice
3. stabilizatoare de reţea
4. surse de alimentare de rezervă
4.1. surse de alimentare stand-by
4.2.. surse de alimentare neîntreruptibile

1. Dispozitivele de protecţie la supratensiune

Dispozitivele de protecţie la supratensiune constituie cea mai simplă formă de protecţie la alimentare. Ele se inserează între sistem şi reţeaua de alimentare. Pot absorbi supratensiunile tranzitorii produse de loviturile de trăsnet apropiate şi de echipamentul de alimentare. Totuşi nu oferă decât o protecţie foarte limitată.
Siguranţele pentru supratensiune folosesc diferite dispozitive, de regulă varistoare metal-oxid (MOV), care pot întrerupe şi scurtcircuita toate tensiunile care depăşesc un anumit nivel. Sunt proiectate pentru a admite tensiuni până la 6000V; pot trata supratensiunile normale, dar supratensiunile puternice, cum sunt trăsnetele directe, pot trece chiar prin ele. Se autodistrug la supratensiuni mari. Pot ieşi din funcţiune chiar şi după o serie de supratensiuni mai mici. Problema este că nu se poate şti cu certitudine momentul când ele nu mai funcţionează. Unele protectoare împotriva supratensiunilor sunt prevăzute cu lumini indicatoare de stare, care avertizează dacă a avut loc o supratensiune suficient de mare pentru a distruge dispozitivul.
Firma Underwriters Laboratiries a elaborat un standard excelent privind dispozitivele de protecţie împotriva supratensiunilor, având indicativul UL 1449.Dispozitivele de protecţie împotriva supratensiunilor trebuie să aibă două caracteristici:
- conformitate cu satndardul UL 1449
- să aibă un indicator luminos de stare, care să indice dacă dispozitivul a fost distrus
O altă caracteristică de dorit la aceste dispozitive ar fi existenţa unui întrerupător automat încorporat care poate fi reiniţializat manual, spre deosebire de o siguranţă fuzibilă. Acest întrerupător automat protejează sistemul dacă apare un scurtcircuit în sistem sau în unul din periferice.

2. Dispozitive de protecţie la supratensiuni pe liniile telefonice

Dacă utilizaţi un modem sau o placă de fax care este legată la reţeaua telefonică, orice supratensiuni sau vârfuri care se deplasează pe linia telefonică pot defecta sistemul de calcul. Dispozitivele simple de protecţie împotriva supratensiunilor se intercalează între modem şi linia telefonică. Unele din dispozitivele standard pentru protecţia împotriva supratensiunilor pe linia de alimentare sunt prevăzute şi cu conectoare pentru protecţia liniei telefonice.

3. Stabilizatoare de reţea

În afară de stările de supratensiune şi supracurent pot să apară şi alte probleme privind tensiunea de alimentare. Tensiunea poate să scadă sub nivelul necesar funcţionării sistemului. Diferite forme de zgomot electric, altele decât supratensiunile sau vârfurile de tensiune, se pot deplasa pe reţeaua electrică, cum ar fi interferenţa de radio frecvenţă sau zgomotul electric provocat de motoare sau de sarcini inductive.La conectarea dispozitivelor digitale între ele (calculatoare şi perifericele lor) trebuie să se ţină cont de:
- orice conductor poate avea rol de antenă şi poate primi tensiuni induse de câmpurile electromagnetice apropiate, care pot proveni de la alte conductoare, telefoane, monitoare, motoare, corpuri de iluminat fluorescente, descărcări statice şi emiţătoare radio.
- circuitele digitale răspund cu o eficienţă foarte ridicată la zgomote de 1-2 V, făcând ca aceste tensiuni induse să fie deosebit de supărătoare; reţeaua electrică din imobil poate acţiona ca o antenă, prinzând toate tipurile de zgomote şi perturbaţii.
Stabilizatorul de reţea poate elimina multe din aceste probleme. El conţine transformatoare, condensatoare şi alte circuite care pot compensa temporar o scădere de tensiune.

Un stabilizator îndeplineşte următoarele sarcini:
- filtrează tensiunea de alimentare, compensează scăderile de tensiune, suprimă stările de supratensiune şi supracurent, acţionând ca un tampon între reţeaua de alimentare şi sistem.
- este mai mult un dispozitiv activ, care funcţionează continuu, decât un dispozitiv pasiv care intră în acţiune doar la apariţia unei supratensiuni.

4. Surse de alimentare de rezervă

Pot furniza tensiunea de alimentare în cazul căderii complete a reţelei, asigurând astfel timpul necesar pentru oprirea normală a sistemului. Pe piaţă există două tipuri de surse de alimentare de rezervă: sursa de alimentare standby (SPS) şi sursa de alimentare neîntreruptibilă (UPS).

4.1. Sursa de alimentare standby (SPS) - este un dispozitiv offline, funcţionând numai când alimentarea normală este întreruptă. Conţine un circuit special care poate sesiza tensiunea reţelei de curent alternativ şi la dispariţia acesteia, comută rapid pe o baterie standard şi un invertor de curent. Invertorul transformă tensiunea bateriei în tensiune alternativă de 110-220 V, care este apoi furnizată calculatorului.Dispozitivele SPS fără transformator ferorezonant necesită completarea cu un stabilizator de reţea pentru a asigura o protecţie reală.

4.2. Sursa de alimentare neîntreruptibilă (UPS) - este un dispozitiv online deoarece funcţionează continuu şi alimentează sistemele de calcul. Asigură cea mai bună protecţie dintre toate dispozitivele de protecţie la alimentare.

ATENŢIE: Multe sisteme SPS sunt prezentate de comercianţi ca fiind UPS. Diferenţa dintre ele constă în timpul de comutare al dispozitivului. Dacă un astfel de timp este specificat, atunci dispozitivul nu este un UPS, deoarece UPS-ul nu comută niciodată. Totuşi, o sursă SPS bună, cu transformator ferorezonant, poate avea performanţe egale cu cele ale unei surse UPS adevărate, la un preţ mai redus.

Identificarea situaţiilor problemă

Acest material vizează competenţa / rezultat al învăţării :” Realizarea mentenanţei hardware a sistemelor de calcul desktop şi laptop utilizând instrumente adecvate, conform specificaţiilor”
Verifică problemele evidente:
Cabluri externe necuplate (sau cuplate necorespunzător)

 a)                                       b)                                       c)

                    Figura 3.2.1 Cuplă externă de date montată incorect

În figura 3.2.1 în imaginea (a) este afişată o cuplă parţial desprinsă ceea ce va duce la lipsa semnalului pentru video-proiector. În imaginea (b) este afişată o cuplă neasigurată, ceea ce poate duce la o lipsă a semnalului în timpul unei prezentări la o simplă atingere a cablului. În imaginea (c) cupla de date este asigurată parţial ce ar putea duce la o lipsă a semnalului la video-proiector dacă dintr-un motiv sau altul decidem să schimbăm poziţia acestuia.

   a) corect                                                 b) incorect

                                 Figura 3.2.2 Cuplă de alimentare

În figura 3.2.2 în imaginea (a) este afişată o cuplă de alimentare montată corect, iar în imaginea (b) este montată incorect. După cum se observă în aceste imagini este suficient ca 4 mm să nu fie folosiţi atunci când cuplăm spre alimentare din 18 mm efectivi ai cuplei
• Cablu interne necuplate sau cuplate necorespunzător
Cel mai adesea se poate întâmpla să decuplăm unitatea optică şi să uităm să o reconectăm. Dar atunci când ne grăbim, putem omite cuplarea corectă ca cuplelor (figura 3.2.3 a si b).

                                a)                                         b)                                         c)

Figura 3.2.3 Cuplarea firelor de alimentare

Recunoaşteţi un cuplaj imperfect prin miros şi zgomot caracteristic.
• Ordine de încărcare incorectă în BIOS (verificaţi aceste setări).

Figura 3.2.4 Ordine de căutare a sistemului de operare

În figura 3.2.4 se poate observa ordinea în care calculatorul caută să încarce sistemul de operare. Dacă în unitatea optică se află un cd nebootabil va trece peste acestea la unitatea de dischetă şi abia apoi la harddisc. Dacă în unitatea floppy se află o dischetă nebootabilă există posibilitatea ca sistemul să se blocheze fără să se încarce un sistem de operare. Pentru a funcţiona calculatorul se scoate discheta şi se reporneşte sistemul sau la următoarea repornire se schimbă ordinea de încărcare lăsându-se harddisk-ul primul.
• Întrerupătorul de pe sursă se află în poziţia oprit (figura 3.2.5) sau întrerupător de pornire în aşteptare (figura 3.2.6a– led portocaliu).

  a) oprit                                  b) pornit                           a) în aşteptare                  b) pornit – led verde

Buton de pornire a sursei unui PC                     Buton cu semnalizare luminoasă a stării de functionare


Sursa de protecţie este oprită (se porneşte de la butonul dedicat).
• Dispozitivul este defect (figura 3.2.7 a curea transmisie sărită, figura 3.2.8 unitate floppy blocata cu tăbliţa protectoare a dischetei)

a)                                                                         
Figura 3.2.7 Curea de transmisie sărită       Figura3.2.8 Unitate floppy blocată 

Figura 3.2.9 Pini îndoiţi din cauza manipulării incorecte

Alte posibile defecte: ventilator blocat la sursa de alimentare datorită transportului, curea de transmisie ruptă la unitatea optică, ansamblu radiator-ventilator desprins de pe soclu din cauza transportului, pini îndoiţi la microprocesor datorită manipulării incorecte (figura 3.2.9)
Verificaţi toate cablurile dacă sunt conectate la locurile lor.
Îndepărtaţi şi reconectaţi cablurile. Reporniţi calculatorul sau dispozitivele de reţea.
Când depanaţi, porniţi calculatorul şi ascultaţi codul transmis sub formă de semnal sonor. Reţineţi semnalul sonor şi căutaţi (în manualul plăcii de bază ) pentru a determina codul specific hardware-ului în cauză.
În cazul în care calculatorul porneşte, şi se opreşte după testul POST, investigaţi setările BIOS pentru a determina unde se găseşte problema. Uitaţi-vă în manualul plăcii de bază pentru a vă asigura că setările BIOS sunt corecte. La curăţarea sau înlocuirea ventilatorului, verificaţi mai întâi dacă calculatorul este în garanţie. Puteţi pierde garanţia dacă vă apucaţi să înlocuiţi sau să curăţaţi ventilatorul sursei (figura 3.2.10 ). Dacă ventilatorul este gripat şi are firele lipite în placa sursei se recomandă înlocuirea sursei.
În timpul funcţionării monitorului, culorile pot avea într-un colţ tendinţa către culoarea mov. În acest caz se poate folosi funcţia de demagnetizare a monitorului ce este apelabilă în meniul afişat pe ecran la apăsarea unui buton de control.

Figura 3.2.10 Sursă de alimentare               Figura 3.2.11 Mesaje pe monitor

Atunci când pe monitor apar alte informaţii decât cele la care vă aşteptaţi să apară (figura 3.2.11), sau monitorul afişează doar culori de bază intermitent (roşu, albastru, etc.) sau imaginea este neclară, sau imaginea baleiază vertical sau orizontal, încercaţi să opriţi monitorul şi să-l porniţi din nou. Dacă nu se remediază problema, decuplaţi-l de la alimentare, respectiv cupla de date, ştergeţi-l de praf, şi recuplaţi-l din nou. Dacă este în garanţie şi problema persistă duceţi-vă şi reclamaţi defectul.

Probleme legate de garanţie
Atrage-ţi atenţia clientului asupra transportării echipamentelor de calcul. Acesta trebuie să se facă în cutiile originale cu ajutorul distanţierelor sau suporţilor (polistiren, carton, pungă antistatică, etc.) furnizaţi la cumpărarea produsului, manualelor tehnice şi a cd-urilor de instalare. Nerespectarea condiţiilor de transport poate duce la pierderea garanţiei.

Utilizarea copiilor de siguranță

Backup este cea mai importantă funcţie de întreţinere a sistemului. Se referă la realizarea copiei de siguranţă a datelor în caz de defecţiuni. Este o unealtă puţin folosită pentru că realizarea copiei de siguranţă este o operaţie consumatoare de timp, iar în timpul arhivării datelor în copia de siguranţă, sistemul nu poate fi utilizat.
În sistemul de operare Windows XP, funcţia de backup este foarte complexă. Pentru a uşura munca utilizatorului şi a-l ghida, la invocarea acestei funcţii sistemul lansează în execuţie un program de tip "wizard" ("Expert").
Se recomandă că această copie de siguranţă să fie păstrată pe un dispozitiv de stocare extern (discheta, CD, banda magnetică), sau pe un alt calculator din reţea, respectiv pe server-ul reţelei. Când nu avem spaţiu suficient la dispoziţie, se poate apela la stocarea pe internet a datelor importante folosind servicii de tipul Yahoo Briefcase sau folosind spaţiul oferit gratuit de serviciile de găzduire de site-uri web.
După lansarea aplicaţiei "Backup or RestoreWizard" (Backup creează copia de siguranţă, Restore se referă la restaurarea sistemului prin citirea copiei de siguranţă) parcurgerea ferestrelor de opţiuni "înainte" se face cu butonul Next, iar înapoi cu Back. Utilizatorului i se va cere să precizeze:
- tipul activităţii: backup sau restore
- ce tip de date să salveze (documente, setări, la alegere)
- ce anume să salveze din fişierele existente (se bifează căsuţele corespunzătoare)
- mediul pe care se face copia de siguranţă (discheta, banda magnetică, sau fişier pe hard disc destinat copierii ulterioare pe alt mediu, de exemplu CD, locaţie în reţea). Va fi specificat numele fişierului (implicit este "backup"), iar extensia va fi .bkf .
După terminarea setărilor, ultimul ecran wizard va conţine rezumatul opţiunilor făcute de utilizator, cu scop de verificare şi posibilitatea de a defini tipuri avansate de backup (prin apăsarea butonului "Advanced"). Lansarea în execuţie a copiei de siguranţă se face apăsând butonul "Finish". Operaţia de backup se completează şi sistemul returnează o fereastră de informaţii (ora la care s-a creat copia, durata realizării ei, mărimea, etc).Restaurarea se poate face şi executând dublu click asupra fişierului backup, care determină apariţia aceluiaşi "wizard". Se selectează locaţia în care se afla copia de siguranţă şi se extrag datele în structura în care au fost salvate. Sistemul returnează o fereastră de informaţii (driver-ul pe care a fost lansată operaţia de restaurare, dimensiunea totală a datelor transferate, durata operaţiei, etc).Se pot creea puncte de restaurare, care reflectă imaginea datelor de pe calculator la un moment dat. În caz de pierderi majore de date, sistemul se va putea restaura la unul din punctele automate sau create de utilizator fără a se pierde documentele care au fost modificate şi salvate între timp. Se pierd doar datele care nu au fost salvate până în momentul respectiv. Copiile de siguranţă şi punctele de restaurare, trebuie făcute întotdeauna înainte de schimbări majore în sistem, cum ar fi update-uri, upgrade-uri, instalări şi dezinstalari de software care interacţionează cu sistemul de operare.
Când este necesară o capacitate mai mare decât poate oferi un HD, există posibilitatea conectării mai multor disk-uri. O aplicaţie care depăşeşte capacitatea HD-urilor actuale este un server de reţea. La majoritatea calculatoarelor mono-utilizator,fiecare dintre driverele multiple funcţionează independent, fiind identificate şi printr-o literă de drivere. Ele pot emula un disc cu capacitate mare, egală cu cea a driverelor componente. O asemenea soluţie este satisfăcătoare pentru un sistem mono-utilizator, dar nu este optimă în privinţa accesului imediat pentru sistemele multi-utilizator. Pentru a se obţine viteze mai mari, o imunitate mai mare la erori, şi alte facilităţi, pot fi organizate sub forma unei arii de discuri cunoscută sub numele RAID (Redundant Array of InexpensiveDisks). ; drive-urile sunt coordonate la nivelul masivului virtual, iar controlerul alocă informaţii între discurile componente folosind un program numit AMS - Array Management Software. AMS- ul controlează HD-urile fizice ale masivului şi le face să apară ca un singur drive logic. În unele array-uri, ASM asiguraă că rotaţia fiecărui drive este sincronizată şi că blocurile de date pot fi conţinute pe mai multe HD-uri fizice.

Secretul acestor tehnologii constă în modul cum sunt combinate HD-urile în aria de discuri, ele nefiind aşezate serial, astfel încât un HD să intre în functiune tunci când capacitatea altuia a fost epuizată. De exemplu, într-un sistem cu patru drive-uri primii doi biţi din fiecare byte se găsesc pe HD l, următorii doi biţi pe HD 2, s.a.m.d. cele patru drive-uri pot accesa ulterior un byte de patru ori mai rapid, timpul de byte fiind egal cu cel de acces a doi biţi de către un singur drive. Într-o manieră similară, memorarea a patru bytes poate fi realizată într-un sector de pe fiecare din cele patru drive-uri. Această tehnică de divizare a datelor are un mare dezavantaj: eşecul unui drive duce la întreruperea totală a întregii arii de discuri.

Întreţinerea hard-discului

Anumite proceduri de întreţinere preventivă protejează datele şi asigură funcţionarea eficientă a hard discului. Unele dintre ele minimizează solicitările asupra unităţii, ceea ce conduce la prelungirea vieţii acesteia. În plus, prin executarea periodică a unor comenzi simple poate fi implementat un nivel ridicat de protecţie a datelor. Aceste comenzi furnizează metode de efectuare a copiilor de siguranţă (şi de restaurare ulterioară) ale unor zone critice ale hard discului care, dacă se deteriorează, blochează accesul la toate fişierele.

Defragmentarea fişierelor

Cu timpul, pe măsură ce ştergeţi şi salvaţi fişiere de pe hard disc, fişierele devin fragmentate. Acest lucru înseamnă că sunt împărţite în multe zone discontinue de pe disc. Una dintre cele mai bune metode de protejare atât a hard discului, cât şi a datelor este defragmentarea periodică a fişierelor de pe disc. Beneficiile defragmentării sunt:
1. Dacă fişierele sunt stocate în zone continue de pe disc, mişcarea capului şi solicitarea unităţii vor fi minimizate. În acest fel, va fi îmbunătăţită şi viteza cu care unitatea regăseşte fişierele, reducându-se mişcările pe care le face capul de fiecare dată când accesează un fişier fragmentat.
2. Al doilea beneficiu major şi, cel mai important, este că, în cazul în care tabelele FĂT şi directorul rădăcină ar fi grav deteriorate, recuperarea datelor de pe unitate se poate face, de obicei, mai uşor dacă fişierele sunt defragmentate. Pe de altă parte, dacă fişierele sunt împărţite în multe bucăţi, este aproape imposibil să aflaţi care dintre bucăţi aparţin unui anumit fişier fără existenţa unei tabele FĂT şi a unui director rădăcina intacte.
În scopul protejării şi integrităţii datelor, se recomanda defragmentarea unităţilor de hard disc cel puţin o dată pe lună.Cele trei funcţii principale din majoritatea programelor de defragmentare sunt următoarele:
■ defragmentarea fişierelor
■ împachetarea fişierelor (consolidarea spaţiului liber)
■ sortarea fişierelor

Defragmentarea este funcţia principală, dar majoritatea celorlalte programe dispun şi de împachetarea fişierelor.
Împachetarea este o funcţie opţională în unele programe, deoarece executarea ei durează un timp suplimentar. Rezultatul ei este împachetarea fişierelor la începutul discului, astfel încât tot spaţiul liber să fie concentrat la sfârşitul discului. În acest fel este minimizată fragmentarea ulterioară a fişierelor, prin eliminarea oricăror găuri cu spaţiu liber pe disc. Deoarece tot spaţiul liber este concentrat într-o singură zonă mare, toate fişierele noi pot fi scrise pe disc în mod continuu, fără nici o fragmentare.
Sortarea fişierelor (denumită uneori şi optimizarea discului) nu este, de obicei, necesară şi este executată opţional de multe programe de defragmentare. Ea face ca operaţia de defragmentare să dureze mult mai mult timp, iar efectul ei asupra vitezei cu care sunt accesate informaţiile este redus sau nul. Executarea ei poate fi, într-o oarecare măsură, utilă în operaţiile de recuperare a datelor după un dezastru, deoarece s-ar cunoaşte aproximativ ordinea în care fişierele erau scrise pe disc. Nu toate programele de defragmentare oferă şi opţiunea de sortare a fişierelor, iar durata suplimentară a operaţiei nu este, probabil, compensata de beneficiile pe care le-ar aduce efectuarea ei. Alte programe pot schimba ordinea în care fişierele sunt listate în directoare, operaţie care este rapidă şi simplă în comparaţie cu ordonarea fişierelor pe disc.
Windows 9x/Me/2000/XP conţine un program de defragmentare a discului, care poate fi folosit în ambele sisteme de fişiere, FATl6 şi FAT32, pe care le suporta sistemul de operare. Pentru sistemele mai vechi DOS, Windows 3.x şi unele versiuni de NT, este necesar un program de defragmentare separat, realizat de alte firme. Norton Utilities conţine un program de defragmentare, la fel ca şi multe alte pachete de utilitare. Dacă într-un sistem Windows 9x/Me/ 2000/XP optaţi pentru folosirea unui alt produs, asiguraţi-vă că suportă sistemul de fişiere pe care îl utilizaţi pe hard discul dumneavoastră. Rularea unui program de defragmentare pentru FAT16 pe o unitate cu FAT32 poate cauza probleme grave. Un excelent program terţ de defragmentare care funcţionează pe toate sistemele este VOPT de la GoldenBow.

Atenţie! Înainte să vă defragmentaţi discurile, este bine să rulaţi un program de reparare a discului, de exemplu ScanDisk din Windows sau Norton Disk Doctor, chiar dacă nu aveţi nici o problemă. Acest lucru va asigura că unităţile funcţionează corect, înainte de a începe procesul de defragmentare.
Exemplu de listă de întreţinere săptămânala a discului:
- faceţi copii de siguranţă a datelor şi a fişierelor importante
- ştergeţi toate fişierele temporare, precum: *.tmp (fişiere cu extensia . tmp), _*. * (fişiere care încep cu _ ), *. chk (fişiere cu extensia . chk), istoricul din browserul Web şi fişierele temporare de Internet
- goliţi Recycle Bin

- la final, rulaţi programul de defragmentare

Exemplu de proceduri de întreţinere lunară:
- creaţi un disc de lansare a sistemului de operare
- căutaţi şi instalaţi drivere actualizate pentru plăcile video, plăcile de sunet, modemuri şi alte
echipamente
- căutaţi şi instalaţi versiuni actualizate ale sistemului de operare

Protecţia împotriva viruşilor şi devirusarea

Verificarea contra viruşilor
Viruşii reprezintă un pericol pentru orice sistem şi este bine să efectuaţi scanări cu un program antivirus, ca o parte obişnuită a programului de întreţinere preventivă. În acest fel, se depistează orice problemă legată de un virus înainte ca aceasta să se amplifice, devenind o catastrofă.Virusul este un mic program executabil, care are două caracteristici:
· este capabil să realizeze copii după el însuşi şi să includă acest cod executabil, obţinut în urma multiplicării, într-un alt program, care devine gazdă şi pe care-l infectează
· este capabil să execute o acţiune bine definită, care uneori poate să fie o acţiune de distrugere a altor programe sau a datelor

Virusul are trei componente:
1.secvenţa de autoreproducere
2.secvenţa de lansare în execuţie a nucleului virusului (lansarea se face în funcţie de îndeplinirea anumitor condiţii)
3.nucleul - conţine codul care realizează scopul virusului

Obiective posibile ale viruşilor: distrugerea sectorului de boot, umplerea spaţiului pe hard-disc, distrugerea fişierelor, formatarea hard-discului, afişarea de mesaje, resetarea calculatorului, micşorarea vitezei de lucru, redefinirea tastelor, modificarea datei, etc.După modul în care acţionează, pot fi identificate mai multe clase de viruşi:
· bomba cu efect întârziat - intră în acţiune la o anumită dată
· bombă logică - intră în acţiune când anumite condiţii sunt/ nu mai sunt îndeplinite
· cal troian - un program care include o secvenţă care îndeplineşte o anumită funcţie despre care programatorul nu a comunicat nimic utilizatorului în documentaţie
· catâr troian - simulează funcţionarea normală a unui calculator în vederea obţinerii unor parole sau coduri de acces
· iepuraş - consumă până la epuizare resurse ale sistemului prin autoreproducere necontrolată (ex:: umple hard-discul)
· scrisoare în lanţ - se transmite prin poştă electronică şi trimite un număr de copii ale mesajului în mod automat
· vierme - îşi răspândeşte copiile prin intermediul reţelelor; nu are nevoie de program gazdă, este un executabil de sine stătător
· virus de macro - infectează documentele elaborate cu un procesor de text, prin inserarea în fişierele şablon a unui macro. La crearea sau la deschiderea unui document, virusul va insera în document propriul său macro, asigurându-şi astfel propagarea
· retrovirus - acţionează împotriva antiviruşilor, fie distrugându-i, fie alterându-le activitatea de depistare şi eliminare a viruşilor
De regulă viruşii se infiltrează în sectorul de boot-are, în sistemul de operare, în fişiere de tip :EXE sau :COM, în driverele specificate în CONFIG.SYS, în alte fişiere cu program executabil.

Protecţia împotriva virusării se poate realiza respectând următoarele reguli:
a) orice disc flexibil de pe care vor fi copiate informaţii trebuie verificat în mod obligatoriu
b) pentru toate programele şi datele importante trebuie să existe o copie de rezervă (backup), nevirusată
c) nu se va boota decât de pe discuri flexibile verificate anterior
d) periodic, hard-discul se va verifica cu un program antivirus
e) o metodă profilactică mai incomodă este de a lansa un program antivirus rezident, care stă în memorie în permanenţă şi verifică orice activitate. Această metodă prezintă trei dezavantaje: micşorarea spaţiului liber de pe hard-disc, micşorarea (cu puţin) a vitezei de lucru, enervarea utilizatorului cu diferite mesaje.
f) actualizarea programului antivirus

Devirusarea este operaţia prin care se elimină virusul din sistem, se poate proceda în mai multe moduri:

a) curăţarea sistemului cu recuperarea integrală a informaţiei - prin simplă lansare a programului antivirus, se elimină virusul şi se reface informaţia discului în forma ei originală
b) curăţarea sistemului cu pierdere de informaţii - se şterg de pe disc fişierele care au fost "diagnosticate" la scanare ca infestate şi apoi se rebooteaza calculatorul
c) curăţarea sistemului cu pierderea integrală a informaţiilor - se salvează fişierele care mai pot fi salvate şi se formatează discul
d) unii viruşi distrug preformatarea hard-discului şi astfel fac anumite porţiuni de disc inutilizabile; pentru a reface aceste zone defecte, singura soluţie este preformatarea discului
e) în cazuri extreme, când un virus a distrus informaţia din CMOS, calculatorul nu mai porneşte; singura soluţie este demontarea unităţii centrale, extragerea plăcii de bază pe care se afla memoria CMOS şi decuplarea bateriei care o alimentează.
Exemple de programe antivirus: Norton Antivirus, Bit Defender, AVX (AntiViruseXpert).

Identificarea problemelor generate de drivere

Verificaţi periodic dacă driverele instalate funcţionează corect. Starea lor se poate verifica mai întâi în DeviceManger. Dacă aici nu sunt semnalate probleme puteţi folosi programele de diagnostic propuse de producător. Există, de asemenea, programe generale de la terţi care pot identifica componentele hardware şi pot preciza starea de funcţionare a acestora şi în unele cazuri pot testa diverşi parametrii de funcţionare.Dacă un dispozitiv hardware nu funcţionează, conectaţi-va ca utilizator diferit. Pot exista setări în profil care nu mai permit navigarea pe internet sau accesarea unui dispozitiv; se remediază prin recrearea profilului.
Verificaţi dacă calculatorul are instalate ultimele update-uri prin accesarea paginilor producătorilor de hardware sau prin folosirea opţiunii Microsoft Update (în cazul sistemelor de operare Microsoft).
Ghidaţi-vă în căutarea soluţiei prin folosirea de programe de diagnostic, ce permit rezolvarea problemelor. Dacă informaţiile furnizate de driver nu sunt suficiente (figura 3.3.1 a), folosiţi instrumente de la terţi sau de la producător pentru a diagnostica dispozitivelor (programe de diagnosticare hardware – figura 3.3.1 b). Observaţi în figura 3.3.1 b parametrii citiţi din interfaţa hard disk-ului.Coloana Worst indică valorile maxime ale parametrilor hard disk-ului.

a) Informaţii despre harddisk              b) program de diagnoză al harddiskului

Figura 3.3.1 Informaţii despre harddisk

Device Manager: semnul ! indică că dispozitivul acţionează incorect, semnul X indică că dispozitivul este dezactivat.

Figura 3.3.2 Placa video la care nu a fost instalat driverul

O placă video la care nu a fost instalat driver-ul poate determina afişarea incorectă a imaginilor pe ecranul monitorului (figura 3.3.2) sau nu lucrează la parametrii prevăzuţi de producător.
Puteţi fi împiedicaţi să instalaţi un driver dacă nu aveţi suficiente drepturi pe calculatorul respectiv sau este virusat.Actualizarea driverelor nu este întotdeauna încununată cu succes şi atunci se recomandă revenirea la driverul anterior (opţiunea rollback driver).
Când apar erori cu privire la sistem, utilizator, sau programe, programul Event Viewer (figura 3.3.1) este actualizat cu informaţii despre erori: ce problemă a apărut (Figura 3.3.1 eticheta Description), data şi ora problemei (Figura 3.3.1 eticheta Date şi Time), gravitatea problemei, sursa problemei (Figura 3.3.1 eticheta Source), numărul de înregistrare în Event Viewer (Figura 3.3.1 eticheta Event ID) şi ce utilizator a fost conectat la calculator când a apărut problema (Figura 3.3.1 eticheta User).

Figura 3.3.1 Folosire Event viewer

Test

1.Întreținerea unui calculator înseamnă în primul rând:
a) evitarea şocurilor mecanice
b) evitarea arderii
c) evitarea suprasolicitării
d)evitarea impactului

2. Pentru aproteja calculatorul trebuie folosită și instalată o:
a) placă de bază
b) placă de rețea
c) sursă adecvată
d) placă de sunet

3.Procesorul trebuie curățat cu ajutorul unei:
a) periuți de dinți
b) pensulă
c) carpe
d) mașini

4. Memoria RAM se curșța cu ajutorul unei
a) carpe
b) pensule
c) periuți
d) mașini

5. Curățarea radiatoarelor se face prin splare și curățare sau cu:
a) aer comprimat
b) pensulă
c) periuța
d) cârpa

6. Ce implică în special întreținerea activă?
a) ștergertea de documente
b) formatarea partiției
c) curățarea sistemului
d) protejarea

7. Ce este bine să efectuăm după ștergerea sau salvarea fișirelor?
a) formatarea hardului
b) stergerea
c) crearea unui disc
d) defragmentare

8. Defragmentarea etste un program care ajută la marirea:
a) tensiunii
b) puterii
c) vitezei de lucru a calculatorului
d) antivirus

9. Virușiipot fi opriți cu ajutorul unui program numit:
a) Defragment
b) systemrestore
c) antivirus
d) fat 32

10. Sursa de alimentare este o componentăde bază a:
a) sistemului de calcul
b) tastaturii
c) mouse
d) touchpad

11.Care este cea mai importantă funcție de întreținere a sistemului ?
a) antivirus
b) norton
c) backup
d) startup

12. Sursa de alimentare este un dispozitiv care funcționează doar atunci când:
a) este in priză
b) alimentarea este intreruptă
c) cuplat
d) intră in stand by

13. Virusul este un program executabil capabil sa realizeze :
a) copii
b) monitoare
c) surse
d) tastaturi

14. Devirusarea este operațiunea prin care se elimină virusul din
a) unitate
b) sursa
c) sistem
d) rețea

15. În general o sursă de alimentare normală are circa:
a) 100 W
b) 200 W
c) 300 W
d) 450 W


Raspunsuri : 1-a ; 2-c ; 3-a ; 4-b ; 5-a ; 6-c ; 7-d ; 8-c ; 9-c ; 10 -a ; 11-c ; 12-b ; 13-a ; 14-c ; 15-d ;

Bibliografie

Suportul de curs are la bază lucrarea Dragoş Acostăchioaie, Administrarea şi

configurarea sistemelor Linux, ed. a IIa,

Polirom, Iaşi, 2003 (http://www.adt.ro/admin/).

Alte referinţe bibliografice recomandate sunt următoarele:

1. Kirch, O.; Dawson, T., Linux NetworkAdministrator’sGuide, 2nd Edition,

O’R eilly&Associates, Inc., 2000: http://www.oreilly.com/catalog/linag2/.

2. Hunt, C., Linux NetworkServers, SYBEX Inc., Alameda, 2002.

3. Frisch, Æ., EssentialSystemAdministration, O’Reilly&Associates, Inc.,

Sebastopol, 1995.

4. Mourani, G., SecuringandOptimizing Linux: The Ultimate Solution, Open

NetworkArchitecture Inc., 2001: http://www.openna.com/.

5. http://www.linux.or g: situl oficial al sistemului de operare Linux.

6. http://www.linuxhq.co m: o bază de date completă de surse, patchurişi

documentaţii Linux.

7. http://sourceforge.ne t: cel mai puternic sit dedicat dezvoltării de programe

opensource.

8. http://freshmeat.ne t: cea mai mare bază de date de programe opensource.

9. http://www.adt.ro/projects/linuxro/:documentaţii referitoare la Linuxtraduse în limba română.

10.Mueller, Scott. (1999) .PC  Depanare şi modernizare, Bucureşti: Editura Teora

11.Nicolae, Constantin. (2003) Calculatorul personal, Bucureşti, Editura Niculescu

12.Curteanu, Silvia. (2007). PC. Elemente de bazăşiutilizare, Iaşi: Polirom

13.Norton, Peter. (1998). Secrete PC, Bucureşti: Teora

14.Anfinson, David. (2008). IT Essentials PC Hardware and Software, Indianapolis: Cisco Press

15.Rosenthal, Joel.(2004). PC RepairandMaintenance: A PracticalGuide,Charles River: Media

16.Chase, Kate. (2006). PC DisasterandRecovery, New York:Sybex

17.Rosch, Winn. (2003). Hardware Bible, New York: QuePublishing