Tipuri de Mentenanță

Întreținerea preventivă

- este cheia obţinerii unei funcţionari corecte, de durată a calculatorului; un program de întreţinere preventivă administrat corect reduce problemele, pierderile de date, defectările componentelor şi asigură sistemului o perioadă lungă de viaţă.
Există două tipuri de proceduri de întreţinere preventivă: activă şi pasivă.
Întreţinerea activă implica în special curăţarea periodică a sistemului şi a componentelor sale, ungerea componentelor principale, reaşezarea cipurilor şi a conectorilor în socluri, reformatarea hard-discului şi efectuarea regulată a copiilor de siguranţă.
Întreţinerea pasivă implică protejarea sistemului faţă de mediu (de exemplu prin folosirea dispozitivelor de alimentare cu protecţie), asigurarea unui mediu curat, cu temperaturi controlate şi evitarea vibraţiilor excesive.

 Proceduri de întreţinere preventivă activă

Intervalul la care se efectuează procedurile de întreţinere preventivă activă depinde de mediul în care este amplasat sistemul şi de calitatea componentelor lui. Pentru un sistem aflat într-un mediu impur, curăţarea se recomandă o dată la 3 luni sau mai des iar pentru birouri obişnuite la 1 - 2 ani. Dacă la deschiderea sistemului - conform calendarului de stabilit pentru curăţare - se găsesc în interior grămezi de praf, atunci este necesară scurtarea intervalului.
· căutaţi şi instalaţi versiuni actualizate ale software-ului antivirus;
· curăţaţi sistemul, incluzând ecranul monitorului, tastatura, unităţile CD/DVD, unităţile de disc
flexibil, mouse-ul s.a.;
· verificaţi dacă toate ventilatoarele din sistem lucrează corect, incluzând ventilatoarele de pe
radiatorul procesorului, de pe sursa de alimentare şi oricare ventilator de pe saşiu.

1.Curăţarea sistemului

Praful adunat pe componentele interne acţionează ca un izolator termic, împiedicând răcirea corectă a sistemului. Încălzirea excesivă scurtează viaţa componentelor sistemului şi se adaugă stresului termic cauzat de diferenţa mare de temperatură dintre stările pornit şi oprit ale sistemului. Praful poate conţine elemente conductive care pot cauza scurtcircuite parţiale într-un sistem. Alte elemente conţinute în praf şi murdărie pot accelera corodarea contactelor electrice conducând la conexiuni imperfecte.
Fumul de ţigară conţine substanţe chimice care conduc curentul electric şi cauzează corodarea şi contaminarea contactelor şi a componentelor sensibile, precum capetele de citire/scriere ale unităţilor de dischetă şi lentilele unităţii.

Unelte şi materiale pentru curăţare:
- unelte pentru dezasamblare, soluţie de lipit la temperatura camerei, aspirator pentru calculator, braţară antistatică de împământare, soluţie de curăţarea contactelor, aer comprimat, pensule mici, beţişoare de curăţare cu spumă, lubrifiant siliconic, etc.
Substanţe chimice (se pot folosi la curăţarea şi repararea sistemului):
a) Substanţe de curăţare standard- tricloretanul pentru curăţarea componentelor, conectoarelor şi contactelor electrice, a petelor de pe carcase şi de pe tastatură; nu deteriorează materialele plastice şi plăcile. A fost însa încadrat în clasa solvenţilor cloruraţi, împreuna cu fluorurile de carbon (cum ar fi freonul), substanţe care afectează mediul. Se recomanda utilizarea înlocuitorilor lui din gama substanţelor biodegradabile.
b) Substanţele biodegradabile se utilizează pentru curăţarea contactelor şi a plăcilor. Cele mai cunoscute sunt: d-limoninele (cu extras din coajă de portocală) şi a-pinenele (cu extras din muguri de brad). Sunt economice şi eficiente dar afectează unele materiale plastice, mai ales cauciucul siliconic şi PVC-ul, prin bombare.

Recomandări:
- substanţă chimică utilizată trebuie să fie pură;
- nu folosiţi alcool sanitar la curăţarea părţilor electronice sau a contactelor, deoarece poate să conţină apă şi substanţe pentru odorizare;
- soluţiile să fie sub formă lichidă, nu spray (spray-ul nu este economic pentru că nu se poate pulveriza soluţia direct pe componentă;
Proceduri de dezasamblare şi de curăţare
- pentru a curăţa corect sistemul, trebuie să dezasamblaţi, cel puţin parţial. Îndepărtarea plăcii de bază are ca rezultat cel mai bun acces la alte zone ale sistemului dar, în scopul de a economisi timp, se poate dezasambla sistemul numai până la nivelul la care placa de bază este complet vizibilă. Pentru acest lucru, se înlătură toate plăcile adaptoare şi unităţile de disc din sistem.
Capetele unităţii de dischetă se pot curăţa cu ajutorul unei dischete de curăţare, fără a se desface carcasa sistemului. Pentru a curata şi lubrifia mecanismul de deschidere, plăcile şi conectoarele este necesară scoaterea unităţii.
În continuare, se efectuează aceleaşi operaţii cu unităţile de hard disc. Pentru a face acest lucru, trebuie demontat hard discul din sistem. Mai întâi însa, ca o măsură de precauţie, se face o copie de siguranţă.

Proceduri de întreţinere preventivă pasivă

1. Examinarea mediului de funcţionare
Calculatorul trebuie amplasat într-un loc ferit de acţiunea factorilor de poluare cum ar fi fumul.Calculatorul nu ar trebui să fie expus la radiaţiile solare directe sau la variaţiile de temperatură, de aceea se va evita aşezarea lui în faţa unei ferestre. Temperatura ambiantă ar trebui să fie cât mai constantă. Energia ar trebui furnizată prin intermediul prizelor de perete cu împământare şi ar trebui să fie stabilă, fără zgomot electric şi interferenţe.
Sistemul trebuie ţinut departe de emiţătoarele radio sau de alte surse de radio frecvenţă.

2. Încălzirea şi răcirea

Variaţiile de temperatură ambiantă pot conduce la probleme grave în funcţionarea unui sistem de calcul, datorită dilatării şi contractării termice. De exemplu, ar putea să apară o alunecare excesivă a circuitelor din socluri. Dacă apar variaţii extreme într-o perioadă scurtă de timp, traseele de pe plăcile cu circuit imprimat se pot întrerupe, conexiunile realizate prin lipituri se pot desface, iar contactele din sistem pot suferi un proces accentuat de corodare. Componente precum cipurile pot fi şi ele deteriorate, cauzând alte probleme.
Variaţiile de temperatură pot genera dezastre şi în ceea ce priveşte hard discurile. Scrierea pe un disc la diferite temperaturi ambiante poate face ca, pe unele unităţi, datele să fie scrise în alte poziţii relativ la centrele pistelor. Ulterior, acest lucru conduce la probleme de citire şi de scriere.
Pentru a vă asigura că sistemul funcţionează la o temperatură ambiantă corectă, mai întâi va trebui să aflaţi care este gama lui de temperaturi de funcţionare. Majoritatea producătorilor furnizează date despre temperatură corectă de funcţionare pentru sistemele lor. Pot fi disponibile doua specificaţii de temperatură, una care indică temperaturile permise în timpul funcţionării şi o alta care indică temperaturile permise când sistemul nu funcţionează. De exemplu, firma IBM indică următoarele game de temperaturi ca fiind acceptabile pentru majoritatea sistemelor:
-sistem în funcţiune:15-30°C
-sistem nepornit:10 - 45 °C

Pentru siguranţa discului şi a datelor pe care le conţine, trebuie evitate schimbările rapide de temperatură ambiantă. Dacă au loc schimbări rapide de temperatură - de exemplu, iarna, când o unitate nou achiziţionată este livrată la beneficiar - se lasă unitatea să ajungă la temperatura camerei înainte de a o porni. În situaţii extreme, pe platanele din interiorul ansamblului capetelor de disc ale unităţii de hard disc poate lua naştere condensul, care este dezastruos pentru unitate, dacă se pune în funcţiune înainte de a se evapora condensul. Cei mai mulţi producători de unităţi specifică un tabel de intervale de timp cu rol de ghidare în aducerea unei unităţi la temperatura camerei, înainte de a o pune în funcţiune. De obicei, trebuie să aşteptaţi mai multe ore până la o zi înainte ca o unitate care tocmai a fost livrată sau care a fost stocată într-un mediu rece să fie gata de funcţionare. Unitatea trebuie lăsată în ambalajul ei până când se aclimatizează. Scoaterea unităţii dintr-un ambalaj foarte rece va mări riscul formării condensului pe măsură ce unitatea se încălzeşte.