Backup este cea mai importantă funcţie de întreţinere a sistemului. Se referă la realizarea copiei de siguranţă a datelor în caz de defecţiuni. Este o unealtă puţin folosită pentru că realizarea copiei de siguranţă este o operaţie consumatoare de timp, iar în timpul arhivării datelor în copia de siguranţă, sistemul nu poate fi utilizat.
În sistemul de operare Windows XP, funcţia de backup este foarte complexă. Pentru a uşura munca utilizatorului şi a-l ghida, la invocarea acestei funcţii sistemul lansează în execuţie un program de tip "wizard" ("Expert").
Se recomandă că această copie de siguranţă să fie păstrată pe un dispozitiv de stocare extern (discheta, CD, banda magnetică), sau pe un alt calculator din reţea, respectiv pe server-ul reţelei. Când nu avem spaţiu suficient la dispoziţie, se poate apela la stocarea pe internet a datelor importante folosind servicii de tipul Yahoo Briefcase sau folosind spaţiul oferit gratuit de serviciile de găzduire de site-uri web.
După lansarea aplicaţiei "Backup or RestoreWizard" (Backup creează copia de siguranţă, Restore se referă la restaurarea sistemului prin citirea copiei de siguranţă) parcurgerea ferestrelor de opţiuni "înainte" se face cu butonul Next, iar înapoi cu Back. Utilizatorului i se va cere să precizeze:
- tipul activităţii: backup sau restore
- ce tip de date să salveze (documente, setări, la alegere)
- ce anume să salveze din fişierele existente (se bifează căsuţele corespunzătoare)
- mediul pe care se face copia de siguranţă (discheta, banda magnetică, sau fişier pe hard disc destinat copierii ulterioare pe alt mediu, de exemplu CD, locaţie în reţea). Va fi specificat numele fişierului (implicit este "backup"), iar extensia va fi .bkf .
După terminarea setărilor, ultimul ecran wizard va conţine rezumatul opţiunilor făcute de utilizator, cu scop de verificare şi posibilitatea de a defini tipuri avansate de backup (prin apăsarea butonului "Advanced"). Lansarea în execuţie a copiei de siguranţă se face apăsând butonul "Finish". Operaţia de backup se completează şi sistemul returnează o fereastră de informaţii (ora la care s-a creat copia, durata realizării ei, mărimea, etc).Restaurarea se poate face şi executând dublu click asupra fişierului backup, care determină apariţia aceluiaşi "wizard". Se selectează locaţia în care se afla copia de siguranţă şi se extrag datele în structura în care au fost salvate. Sistemul returnează o fereastră de informaţii (driver-ul pe care a fost lansată operaţia de restaurare, dimensiunea totală a datelor transferate, durata operaţiei, etc).Se pot creea puncte de restaurare, care reflectă imaginea datelor de pe calculator la un moment dat. În caz de pierderi majore de date, sistemul se va putea restaura la unul din punctele automate sau create de utilizator fără a se pierde documentele care au fost modificate şi salvate între timp. Se pierd doar datele care nu au fost salvate până în momentul respectiv. Copiile de siguranţă şi punctele de restaurare, trebuie făcute întotdeauna înainte de schimbări majore în sistem, cum ar fi update-uri, upgrade-uri, instalări şi dezinstalari de software care interacţionează cu sistemul de operare.
Când este necesară o capacitate mai mare decât poate oferi un HD, există posibilitatea conectării mai multor disk-uri. O aplicaţie care depăşeşte capacitatea HD-urilor actuale este un server de reţea. La majoritatea calculatoarelor mono-utilizator,fiecare dintre driverele multiple funcţionează independent, fiind identificate şi printr-o literă de drivere. Ele pot emula un disc cu capacitate mare, egală cu cea a driverelor componente. O asemenea soluţie este satisfăcătoare pentru un sistem mono-utilizator, dar nu este optimă în privinţa accesului imediat pentru sistemele multi-utilizator. Pentru a se obţine viteze mai mari, o imunitate mai mare la erori, şi alte facilităţi, pot fi organizate sub forma unei arii de discuri cunoscută sub numele RAID (Redundant Array of InexpensiveDisks). ; drive-urile sunt coordonate la nivelul masivului virtual, iar controlerul alocă informaţii între discurile componente folosind un program numit AMS - Array Management Software. AMS- ul controlează HD-urile fizice ale masivului şi le face să apară ca un singur drive logic. În unele array-uri, ASM asiguraă că rotaţia fiecărui drive este sincronizată şi că blocurile de date pot fi conţinute pe mai multe HD-uri fizice.
Secretul acestor tehnologii constă în modul cum sunt combinate HD-urile în aria de discuri, ele nefiind aşezate serial, astfel încât un HD să intre în functiune tunci când capacitatea altuia a fost epuizată. De exemplu, într-un sistem cu patru drive-uri primii doi biţi din fiecare byte se găsesc pe HD l, următorii doi biţi pe HD 2, s.a.m.d. cele patru drive-uri pot accesa ulterior un byte de patru ori mai rapid, timpul de byte fiind egal cu cel de acces a doi biţi de către un singur drive. Într-o manieră similară, memorarea a patru bytes poate fi realizată într-un sector de pe fiecare din cele patru drive-uri. Această tehnică de divizare a datelor are un mare dezavantaj: eşecul unui drive duce la întreruperea totală a întregii arii de discuri.
Întreţinerea hard-discului
Anumite proceduri de întreţinere preventivă protejează datele şi asigură funcţionarea eficientă a hard discului. Unele dintre ele minimizează solicitările asupra unităţii, ceea ce conduce la prelungirea vieţii acesteia. În plus, prin executarea periodică a unor comenzi simple poate fi implementat un nivel ridicat de protecţie a datelor. Aceste comenzi furnizează metode de efectuare a copiilor de siguranţă (şi de restaurare ulterioară) ale unor zone critice ale hard discului care, dacă se deteriorează, blochează accesul la toate fişierele.
Defragmentarea fişierelor
Defragmentarea fişierelor
Cu timpul, pe măsură ce ştergeţi şi salvaţi fişiere de pe hard disc, fişierele devin fragmentate. Acest lucru înseamnă că sunt împărţite în multe zone discontinue de pe disc. Una dintre cele mai bune metode de protejare atât a hard discului, cât şi a datelor este defragmentarea periodică a fişierelor de pe disc. Beneficiile defragmentării sunt:
1. Dacă fişierele sunt stocate în zone continue de pe disc, mişcarea capului şi solicitarea unităţii vor fi minimizate. În acest fel, va fi îmbunătăţită şi viteza cu care unitatea regăseşte fişierele, reducându-se mişcările pe care le face capul de fiecare dată când accesează un fişier fragmentat.
2. Al doilea beneficiu major şi, cel mai important, este că, în cazul în care tabelele FĂT şi directorul rădăcină ar fi grav deteriorate, recuperarea datelor de pe unitate se poate face, de obicei, mai uşor dacă fişierele sunt defragmentate. Pe de altă parte, dacă fişierele sunt împărţite în multe bucăţi, este aproape imposibil să aflaţi care dintre bucăţi aparţin unui anumit fişier fără existenţa unei tabele FĂT şi a unui director rădăcina intacte.
În scopul protejării şi integrităţii datelor, se recomanda defragmentarea unităţilor de hard disc cel puţin o dată pe lună.Cele trei funcţii principale din majoritatea programelor de defragmentare sunt următoarele:
■ defragmentarea fişierelor
■ împachetarea fişierelor (consolidarea spaţiului liber)
■ sortarea fişierelor
1. Dacă fişierele sunt stocate în zone continue de pe disc, mişcarea capului şi solicitarea unităţii vor fi minimizate. În acest fel, va fi îmbunătăţită şi viteza cu care unitatea regăseşte fişierele, reducându-se mişcările pe care le face capul de fiecare dată când accesează un fişier fragmentat.
2. Al doilea beneficiu major şi, cel mai important, este că, în cazul în care tabelele FĂT şi directorul rădăcină ar fi grav deteriorate, recuperarea datelor de pe unitate se poate face, de obicei, mai uşor dacă fişierele sunt defragmentate. Pe de altă parte, dacă fişierele sunt împărţite în multe bucăţi, este aproape imposibil să aflaţi care dintre bucăţi aparţin unui anumit fişier fără existenţa unei tabele FĂT şi a unui director rădăcina intacte.
În scopul protejării şi integrităţii datelor, se recomanda defragmentarea unităţilor de hard disc cel puţin o dată pe lună.Cele trei funcţii principale din majoritatea programelor de defragmentare sunt următoarele:
■ defragmentarea fişierelor
■ împachetarea fişierelor (consolidarea spaţiului liber)
■ sortarea fişierelor
Defragmentarea este funcţia principală, dar majoritatea celorlalte programe dispun şi de împachetarea fişierelor.
Împachetarea este o funcţie opţională în unele programe, deoarece executarea ei durează un timp suplimentar. Rezultatul ei este împachetarea fişierelor la începutul discului, astfel încât tot spaţiul liber să fie concentrat la sfârşitul discului. În acest fel este minimizată fragmentarea ulterioară a fişierelor, prin eliminarea oricăror găuri cu spaţiu liber pe disc. Deoarece tot spaţiul liber este concentrat într-o singură zonă mare, toate fişierele noi pot fi scrise pe disc în mod continuu, fără nici o fragmentare.
Sortarea fişierelor (denumită uneori şi optimizarea discului) nu este, de obicei, necesară şi este executată opţional de multe programe de defragmentare. Ea face ca operaţia de defragmentare să dureze mult mai mult timp, iar efectul ei asupra vitezei cu care sunt accesate informaţiile este redus sau nul. Executarea ei poate fi, într-o oarecare măsură, utilă în operaţiile de recuperare a datelor după un dezastru, deoarece s-ar cunoaşte aproximativ ordinea în care fişierele erau scrise pe disc. Nu toate programele de defragmentare oferă şi opţiunea de sortare a fişierelor, iar durata suplimentară a operaţiei nu este, probabil, compensata de beneficiile pe care le-ar aduce efectuarea ei. Alte programe pot schimba ordinea în care fişierele sunt listate în directoare, operaţie care este rapidă şi simplă în comparaţie cu ordonarea fişierelor pe disc.
Windows 9x/Me/2000/XP conţine un program de defragmentare a discului, care poate fi folosit în ambele sisteme de fişiere, FATl6 şi FAT32, pe care le suporta sistemul de operare. Pentru sistemele mai vechi DOS, Windows 3.x şi unele versiuni de NT, este necesar un program de defragmentare separat, realizat de alte firme. Norton Utilities conţine un program de defragmentare, la fel ca şi multe alte pachete de utilitare. Dacă într-un sistem Windows 9x/Me/ 2000/XP optaţi pentru folosirea unui alt produs, asiguraţi-vă că suportă sistemul de fişiere pe care îl utilizaţi pe hard discul dumneavoastră. Rularea unui program de defragmentare pentru FAT16 pe o unitate cu FAT32 poate cauza probleme grave. Un excelent program terţ de defragmentare care funcţionează pe toate sistemele este VOPT de la GoldenBow.
Împachetarea este o funcţie opţională în unele programe, deoarece executarea ei durează un timp suplimentar. Rezultatul ei este împachetarea fişierelor la începutul discului, astfel încât tot spaţiul liber să fie concentrat la sfârşitul discului. În acest fel este minimizată fragmentarea ulterioară a fişierelor, prin eliminarea oricăror găuri cu spaţiu liber pe disc. Deoarece tot spaţiul liber este concentrat într-o singură zonă mare, toate fişierele noi pot fi scrise pe disc în mod continuu, fără nici o fragmentare.
Sortarea fişierelor (denumită uneori şi optimizarea discului) nu este, de obicei, necesară şi este executată opţional de multe programe de defragmentare. Ea face ca operaţia de defragmentare să dureze mult mai mult timp, iar efectul ei asupra vitezei cu care sunt accesate informaţiile este redus sau nul. Executarea ei poate fi, într-o oarecare măsură, utilă în operaţiile de recuperare a datelor după un dezastru, deoarece s-ar cunoaşte aproximativ ordinea în care fişierele erau scrise pe disc. Nu toate programele de defragmentare oferă şi opţiunea de sortare a fişierelor, iar durata suplimentară a operaţiei nu este, probabil, compensata de beneficiile pe care le-ar aduce efectuarea ei. Alte programe pot schimba ordinea în care fişierele sunt listate în directoare, operaţie care este rapidă şi simplă în comparaţie cu ordonarea fişierelor pe disc.
Windows 9x/Me/2000/XP conţine un program de defragmentare a discului, care poate fi folosit în ambele sisteme de fişiere, FATl6 şi FAT32, pe care le suporta sistemul de operare. Pentru sistemele mai vechi DOS, Windows 3.x şi unele versiuni de NT, este necesar un program de defragmentare separat, realizat de alte firme. Norton Utilities conţine un program de defragmentare, la fel ca şi multe alte pachete de utilitare. Dacă într-un sistem Windows 9x/Me/ 2000/XP optaţi pentru folosirea unui alt produs, asiguraţi-vă că suportă sistemul de fişiere pe care îl utilizaţi pe hard discul dumneavoastră. Rularea unui program de defragmentare pentru FAT16 pe o unitate cu FAT32 poate cauza probleme grave. Un excelent program terţ de defragmentare care funcţionează pe toate sistemele este VOPT de la GoldenBow.
Atenţie! Înainte să vă defragmentaţi discurile, este bine să rulaţi un program de reparare a discului, de exemplu ScanDisk din Windows sau Norton Disk Doctor, chiar dacă nu aveţi nici o problemă. Acest lucru va asigura că unităţile funcţionează corect, înainte de a începe procesul de defragmentare.
Exemplu de listă de întreţinere săptămânala a discului:
- faceţi copii de siguranţă a datelor şi a fişierelor importante
- ştergeţi toate fişierele temporare, precum: *.tmp (fişiere cu extensia . tmp), _*. * (fişiere care încep cu _ ), *. chk (fişiere cu extensia . chk), istoricul din browserul Web şi fişierele temporare de Internet
- goliţi Recycle Bin
- la final, rulaţi programul de defragmentare
Exemplu de proceduri de întreţinere lunară:
- creaţi un disc de lansare a sistemului de operare
- căutaţi şi instalaţi drivere actualizate pentru plăcile video, plăcile de sunet, modemuri şi alte
echipamente
- căutaţi şi instalaţi versiuni actualizate ale sistemului de operare
- creaţi un disc de lansare a sistemului de operare
- căutaţi şi instalaţi drivere actualizate pentru plăcile video, plăcile de sunet, modemuri şi alte
echipamente
- căutaţi şi instalaţi versiuni actualizate ale sistemului de operare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu